Arhiva după Tag-uri: politică

Politicieni bloggeri?

A apărut o tendință în Moldova între politicieni: să-și facă bloguri. Printre cele mai proaspete exemple sunt dodon.md și tanase.md.

Nu știu cum alții, dar eu nu prea citesc blogurile scrise de politicieni. Nu pentru că nu mă interesez de politică, ci pentru că o imagine (sau un clip video) vorbește cât 1000 de cuvinte. Postările cu 4 pagini de text nu atrag mulți cititori, eu mai mult de 7 secunde pe o aceste pagini nu stau.

Desigur, ideea unui politician-blogger sună bine, dar eu cred că este o idee utopică. Fie el la guvernare sau în opoziție, are (sau cel puțin ar trebui să aibă) lucruri mai importante pe agenda zilei decât să răspundă la comentariile de pe blog. Când îi întreabă pe politicieni despre bloguri, oamenilor le pare că asta va fi așa cool – că va raporta fiecare pas și postările vor fi așa de interesante că vei citi ce scrie zilnic.

În același timp, politicienilor le pare că vor câștiga voturile cetățenilor prin simplul fapt că au blog unde își postează discursurile. Pentru mine asta ar fi un indicator foarte slab – în mare parte pentru că crearea și întreținerea unui blog nu e mare realizare.

 

Moldova la ONU, octombrie 2011

Înregistrare video recentă, de azi. Domnul Vladimir Grosu, vice-ministrul Justiției Republicii Moldova, se laudă în fața Consiliului ONU pentru Drepturile Omului despre ultimele “succese” ale țării noastre în domeniul drepturilor omului. Printre ele – continuarea promovării legii nediscriminare (care discriminează grav majoritatea cetățenilor acestei țări), înregistrarea cultului islamic și toleranța societății din Moldova față de “comunitatea lgbt” (să fie clar: eu nu sunt împotriva toleranței, chiar și a “lgbt”, dar atunci când prin toleranță se înțelege favoritismul față de un grup anumit de persoane cărora li se dă dreptul să închidă gura tuturor celor ce nu sunt deacord cu ei – cred că avem o problemă).

Apropo, am primit un răspuns de la Ministrul Justiției, Oleg Efrim, care îmi explică într-o scrisoare de 2 pagini că “organizațiile neguvernamentale ca GenderDocM sunt pilonul unei societăți civile”.

Dormim mai departe.
 

O politică diferită

Un an în urmă am avut onoarea să vizitez Statele Unite. Una din cele mai importante amintiri din această călătorie este legată de statul Mississippi. Nu doar pentru că am prieteni acolo, ci și pentru că am avut deosebita ocazie să mă întâlnesc cu 2 dintre senatorii acestui stat.

Am vizitat ‘Casa Albă’ locală a statului Mississippi. Aici se votează legi, se iau decizii importante. Desigur, arhitectura este la cel mai înalt nivel, suma cheltuită pentru construcție depășește de câteva ori PIB-ul Moldovei.

Chiar de la început am fost uimit: ușile erau deschise și n-am observat să păzească cineva intrarea. L-am întrebat pe unul dintre senatori dacă oricine poate intra pe holuri și vedea ce este în interiorul clădirii. Când m-a auzit, s-a uitat la mine zâmbind, și mi-a spus: “Clădirea asta, și tot ce este aici se face din banii cetățenilor, le aparține. Este dreptul lor să intre și să vadă cum le cheltuim banii și unde se duc. Noi suntem aici ca reprezentanți ai poporului, suntem aici din partea poporului și suntem aici pentru popor.

Apoi, mi-au arătat sala unde se votează legi. La balcon erau multe scaune, unde, din câte ne-au spus, pot veni cetățenii și vedea cum au loc ședințele.


Am văzut și un ziar, care este publicat săptămânal/lunar, care conține informații atât despre deciziile adoptate, cât și despre senatori. Poți vedea ce senator a votat sau nu a votat, se dă un număr de telefon, adresă e-mail, și pe aceleași pagini – la ce biserică merge.

Mi-am lăsat numele în cartea de oaspeți:

Cred că politicienii noștri mai au de învățat pînă la o politică de așa nivel. Deputații noștri probabil se tem să-și dea datele de contact pe parlament.md, să nu cumva să-i contacteze cetățeanul care i-a votat.

Jurnaliștii fac parte din (și continuă) războiul politic

(De obicei nu scriu despre politică, dar acest post este una din excepții.)

Am ajuns azi la o concluzie șocantă destul de evidentă: jurnaliștii sunt cei care declanșează dezbinări și ei continuă războiul politic. La nivel de declarații. Persoana X face o declarație negândită pînă la capăt legată de partidul din care face persoana Y, jurnaliștii schimbă un cuvânt-două, vin cu microfoane și camere la persoana Y și îl întreabă ‘cum comentați declarația persoanei X’ pe care el nici n-a auzit-o, și nici nu are timp să o asculte pentru că statul îl plătește ca să lucreze nu să urmărească live cine și ce declarații face. Persoana Y aude câteva cuvinte rupte din contextul declarației făcute de X și le comentează puțin mai, să spunem așa, ‘agresiv’. X îi răspunde tot la cuvinte scoase din context. După încă vreo două cercuri făcute de jurnaliști X->Y, Y->X se iscă un conflict. În joc intră încă 2 persoane din partidul persoanei X și 2 persoane din partidul persoanei Y, atunci se primește un adevărat meci de fotbal.

În ultimul timp, poți să nu te mai uiți la serialele detective de pe Pervâi Kanal sau NTV, te uiți seara la știrile din Moldova sau la vre-o emisiune unde toți se comentează unul pe altul și la noapte vei putea dormi liniștit.

Exemplu. Declaraţiile lui Vlad Plahotniuc după şedinţa AIE, via privesc.eu: (atenție la întrebările pe care le dau jurnaliștii)

Deci, înafară de ‘cum comentați?’, ‘VictoriaBank’, ‘numele Plahotniuc’, ‘conturile agenților’, etc. nu aveți despre ce întreba un prim-vicepreședinte de Parlament??

Poate o să par banal dar, știți cu ce se ocupă Parlamentul? Nu, nu gestionează conturi, adoptă legi.

De ce nu-l întrebați nimic despre legile care sunt adoptate/se planifică să fie adoptate? De ce nu întrebați, concret, ce s-a făcut azi pentru popor în Parlament, în oficiile deputaților?

Respect jurnaliștii, mulți din ei fac muncă grea, dar dacă majoritatea ar umbla mai puțin cu comentatul și mai mult cu lucruri reale, nu am avea atâtea probleme în politică câte avem acum.

A scris și @bunelul.

Articolul a fost preluat de Portalul de Știri UNIMEDIA

Despre transparența Google

Câteva săptămâni în urmă Google a acuzat Bing, motorul de căutare creat de Microsoft, de copierea unor rezultate de căutări. Bing s-a apărat și a spus că doar urmărește ce site-uri găsesc mai des utilizatorii, pe acelea le ridică mai sus.

TechCrunch a publicat recent un articol scris de Andrew KeenMy Message To Google: Stop Cheating (Mesajul meu pentru Google: nu mai trișați). Concluzionând tot ce s-a scris, se acentuează faptul că Google trebuie să fie mai transparent și să facă public algoritmul său de afișare a rezultatelor căutărilor.  Nu sunt deacord cu cele scrise de Keen, îmi exprim punctul de vedere asupra acestui subiect mai jos.

În primul rând, Google este o companie privată. Motorul de căutare Google.com nu aparține vre-unui stat, unui ONG sau altcuiva în comun, este o proprietate privată. Nici open-source nu este. Cred că Google e o companie privată, care poate face ce vrea cu proprietatea sa, e alegerea lor. Nu puteți să le impuneți cerințele voastre, ale utilizatorilor. Nu vă place – folosiți Bing, găsiți un alt motor de căutare sau construiți unul mai bun.

Desigur, nouă utilizatorilor, ne este ușor să cerem de la Google, să publice algoritmul lor de clasare a rezultelor, dar poate nu ne dăm seama ce urmări va aduce asta. Vă închipuiți cu cât mai multe rezultate irelevante (care, și așa nu-s puține) vom obține? Ca webmaster, aș vrea să știu algoritmul, dar decât să fie accesibil și miilor de spammeri online, mai bine rămâne secret. Google, pînă când, e lider între motoare de căutare.

Cineva s-a indignat că Google arată mai sus rezultate de pe site-urile care îi aparțin (YouTube, Blogger, Google Maps). E și normal – își promovează produsele, la ce vă așteptați?

Încă un lucru pe care nu-l înțeleg: de ce se bagă oficialii (Comisia Europeană) în asta? Adică dacă o companie privată nu-mi oferă anumite servicii și nu își oferă serviciile cum vreau eu, pot să-i dau în judecată? Se pare că da. Înțeleg dacă e vorba de o companie de stat: sunt plătiți din banii cetățenilor, funcționează pentru cetățeni. În multe lucruri nici eu nu-i susțin pe Google dar nu cred că e corect să îi forțez să fie deacord cu mine.

p.s. Nu știu, poate prea mult apăr Google, au și ei gafe, dar la moment așa gândesc. Părerea unui blogger adolecent.

Golgota Basarabiei #DiscoverMoldova

Un film care merită văzut de cei care încă mai cred că comunismul aduce libertate.




Partidele politice nu informează #DiscoverMoldova

Vorbesc despre informare corectă. Nu manipulare. Nu datul cu găleata de noroi pe toți ceilalți.

Nu mă apuc să învăț pe cineva cum se face politică. Sunt minor și drept de vot nu am. Dar pot să urmăresc ce spun partidele astfel ca atunci când voi putea vota să știu și cât de integru a fost un anumit partid, cât de mult s-a schimbat pe parcursul anilor.

Dacă totul ‘va merge bine’, probabil voi avea dreptul să particip la următorul scrutin parlamentar. Când voi vota, aș vrea să mă bazez nu doar pe ceea ce vor spune candidații atunci, ci și pe ceea ce spun acum.

Să ne întoarcem la informare. N-ar strica dacă agitatorii/echipele de agitație electorală ar ști mai mult decât să dea foițe pe străzi.

Caz real: am întrebat o persoană care reprezenta un partid politic și împărțea ziare care sunt propunerile acelui partid și mi-a răspuns că nu știe, să citesc în ziar.

Nu mai vorbesc ce a fost atunci când am adresat o întrebare despre care nu era scris nimic în ziar. Am primit un răspuns contrar celui dat de liderii partidului când le-a fost adresată aceeași întrebare.

Se învață doar vreo 4-5 întrebări generale pe care le întreabă toți: cât vor fi pensiile? cât vor fi salariile? o să ne uniți cu România? etc.

Când vom începe să judecăm bazându-ne pe valori adevărate și nu pe promisiuni de salarii/pensii?

#ChangeMoldova