Film documentar, de Ray Comfort, în limba engleză, despre avort și holocaust.
Drept răspuns la presiunile şi ameninţările asociaţiei GenderDoc-M, voi reda aici “lista neagră” a persoanelor care fie sunt homosexuali, fie acordă sprijin lobby şi propagandei homosexuale, modului de viață homosexual. Sursa listei: marianvitalie.eu Țin să menționez că nu încurajez ura față de homosexuali, incitarea la ură sau acte de violență în adresa lor. (Mai clar, pentru cei care n-au înțeles: eu NU îi urăsc pe homosexuali, și nu mă tem de ei, nu sunt homofob.)
Iată ce persoane vor fi incluse pe lista neagră:
Pentru a fi scos de pe listă, persoana urmează să scrie o declarație pe acest blog sau în presă și să se dezică de susținerea de orice tip a organizației LGBT, a ideilor şi politicilor mişcării homosexuale.
În acest sens, toţi cei, care cunoaşteţi persoane publice, care cad sub incidenţa listei “negre”, rog să-mi trimitetţi la email informaţia, care să fie susţinută de probe. De-asemenea, preîntîmpin că voi cenzura toate comentariile, care vor conţine cuvinte indecente sau/şi atacurile la persoană.
Câteva săptămâni în urmă Google a acuzat Bing, motorul de căutare creat de Microsoft, de copierea unor rezultate de căutări. Bing s-a apărat și a spus că doar urmărește ce site-uri găsesc mai des utilizatorii, pe acelea le ridică mai sus.
TechCrunch a publicat recent un articol scris de Andrew Keen, My Message To Google: Stop Cheating (Mesajul meu pentru Google: nu mai trișați). Concluzionând tot ce s-a scris, se acentuează faptul că Google trebuie să fie mai transparent și să facă public algoritmul său de afișare a rezultatelor căutărilor. Nu sunt deacord cu cele scrise de Keen, îmi exprim punctul de vedere asupra acestui subiect mai jos.
În primul rând, Google este o companie privată. Motorul de căutare Google.com nu aparține vre-unui stat, unui ONG sau altcuiva în comun, este o proprietate privată. Nici open-source nu este. Cred că Google e o companie privată, care poate face ce vrea cu proprietatea sa, e alegerea lor. Nu puteți să le impuneți cerințele voastre, ale utilizatorilor. Nu vă place – folosiți Bing, găsiți un alt motor de căutare sau construiți unul mai bun.
Desigur, nouă utilizatorilor, ne este ușor să cerem de la Google, să publice algoritmul lor de clasare a rezultelor, dar poate nu ne dăm seama ce urmări va aduce asta. Vă închipuiți cu cât mai multe rezultate irelevante (care, și așa nu-s puține) vom obține? Ca webmaster, aș vrea să știu algoritmul, dar decât să fie accesibil și miilor de spammeri online, mai bine rămâne secret. Google, pînă când, e lider între motoare de căutare.
Cineva s-a indignat că Google arată mai sus rezultate de pe site-urile care îi aparțin (YouTube, Blogger, Google Maps). E și normal – își promovează produsele, la ce vă așteptați?
Încă un lucru pe care nu-l înțeleg: de ce se bagă oficialii (Comisia Europeană) în asta? Adică dacă o companie privată nu-mi oferă anumite servicii și nu își oferă serviciile cum vreau eu, pot să-i dau în judecată? Se pare că da. Înțeleg dacă e vorba de o companie de stat: sunt plătiți din banii cetățenilor, funcționează pentru cetățeni. În multe lucruri nici eu nu-i susțin pe Google dar nu cred că e corect să îi forțez să fie deacord cu mine.
p.s. Nu știu, poate prea mult apăr Google, au și ei gafe, dar la moment așa gândesc. Părerea unui blogger adolecent.
Vorbesc despre informare corectă. Nu manipulare. Nu datul cu găleata de noroi pe toți ceilalți.
Nu mă apuc să învăț pe cineva cum se face politică. Sunt minor și drept de vot nu am. Dar pot să urmăresc ce spun partidele astfel ca atunci când voi putea vota să știu și cât de integru a fost un anumit partid, cât de mult s-a schimbat pe parcursul anilor.
Dacă totul ‘va merge bine’, probabil voi avea dreptul să particip la următorul scrutin parlamentar. Când voi vota, aș vrea să mă bazez nu doar pe ceea ce vor spune candidații atunci, ci și pe ceea ce spun acum.
Să ne întoarcem la informare. N-ar strica dacă agitatorii/echipele de agitație electorală ar ști mai mult decât să dea foițe pe străzi.
Caz real: am întrebat o persoană care reprezenta un partid politic și împărțea ziare care sunt propunerile acelui partid și mi-a răspuns că nu știe, să citesc în ziar.
Nu mai vorbesc ce a fost atunci când am adresat o întrebare despre care nu era scris nimic în ziar. Am primit un răspuns contrar celui dat de liderii partidului când le-a fost adresată aceeași întrebare.
Se învață doar vreo 4-5 întrebări generale pe care le întreabă toți: cât vor fi pensiile? cât vor fi salariile? o să ne uniți cu România? etc.
Când vom începe să judecăm bazându-ne pe valori adevărate și nu pe promisiuni de salarii/pensii?
#ChangeMoldova
(Probabil vor trece mulți ani înainte să-mi formez o părere definitivă despre acest subiect, dar la moment sunt deacord cu ceea ce este scris mai jos.)
Pe zi ce trece mă conving tot mai mult și mai mult că presă obiectivă/independentă nu există.
Informația poate fi obiectivă doar atunci când vine de la o sursă ‘din afara’ subiectului care se discută și/sau o sursă incoruptibilă. Oamenii sunt coruptibili. Omenirea a ales să fie așa în persoana lui Adam, și continuă să facă aceeași alegere în fiecare zi.
Exemplu: Dacă e să vorbim despre politică, UNIMEDIA a văzut la un eveniment lansarea în campanie a PLDM-ului, iar OMG a văzut multe camere video scumpe. Aceste informații nu se contrazic, și pot fi ambele adevărate. Doar că într-un caz a fost prezentată o parte a unui eveniment, și în altul alta.
Și asta se arată nu doar în noutăți politice. Cineva crede că o anumită lege le dă oamenilor libertate de alegere, în timp ce altcineva crede că acea lege îi încurajează pe oameni la omor.
Oamenii sunt dependenți. Repet, nu au fost creați așa, au ales să fie așa.
Cunosc doar o singură Persoană care poate fi obiectivă și independentă în orice situație. Oamenii fug de la El și încearcă să-și creeze o ‘obiectivitate’ a sa.
La urma urmei, una din definițiile adjectivului ‘obiectiv’ este: “Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea.”
Nu trebuie să te gândești mult ca să-ți dai seama iarăși că omul nu poate fi obiectiv de la sine. Are nevoie de ceva mai mare decât lumea în care ne aflăm.