Cu corupția și păcatul din biserică – numaidecât. Dar nu cu biserica ca comunitate și instituție. Sunt nevoit să vă anunț că dacă luptați cu biserica luptați cu reprezentanța celui mai puternic om care a trăit pe pământ vreodată și a împărțit istoria în două.
Voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. (Iisus Hristos, Biblia, Evanghelia după Matei 16:18)
Cei care încearcă astăzi să distrugă biserica nu au nici o șansă. Au mai fost din ăștia care au promis că îl vor arăta pe ultimul creștin la TV. N-a fost să fie.
Dacă guvernul este corupt, nimeni nu strigă că nu avem nevoie de guvern. Dacă poliția în țară este coruptă, nimeni nu spune că nu avem nevoie de poliție. Dacă biserica este coruptă, nu înseamnă că nu avem nevoie de biserică.
Singurul ministru creștin din Pakistan a fost ucis (știrea pe theGuardian). Fiind ministru al minorităților, a fost ucis pentru că făcea parte din una dintre cele mai discriminate minorități: Creștinii. A fost împușcat în mașina sa pentru că susținea reformarea legilor de ‘blasfemie’ medievale. Aceste legi transformă viața creștinilor într-un adevărat iad – dar nici Marii Britanii, nici Statelor Unite, nici Uniunii Europene nu le pasă de asta, care fac business-uri de milioane în Pakistan dar nu prea fac ceva împotriva persecuției creștinilor de acolo.
Nu ne amintim de prea multă gălăgie nici atunci Egiptul nu a făcut nimic cu suspecții în cazul omorului a 6 creștini în timp ce mergeau de la biserică. Asta a fost ‘dreptatea’ în Egiptul lui Mubarak. Dacă la putere vine ‘Frăția Musulmană’ (Muslim Brotherhood) astfel de cazuri nici nu vor ajunge în judecată. (surse 12)
Ne dăm seama despre ce fel de democrație e vorba în protestele din țările musulmane? Am văzut înregistrări video la CNN cu protestatari care tot ce vroiau era distrugerea Israelului și a Statelor Unite. Mie îmi miroase mai mult a dictatură și mai puternică decât libertate.
Vedeți mai jos un fragment dintr-un interviu de-al lui Shahbaz Bhatti, ministrul din Pakistan, care știa că este urmărit, și că posibil va fi asasinat, dar asta nu i-a oprit credința. El erea gata să moară pentru principiile sale.
(De obicei nu scriu despre politică, dar acest post este una din excepții.)
Am ajuns azi la o concluzie șocantă destul de evidentă: jurnaliștii sunt cei care declanșează dezbinări și ei continuă războiul politic. La nivel de declarații. Persoana X face o declarație negândită pînă la capăt legată de partidul din care face persoana Y, jurnaliștii schimbă un cuvânt-două, vin cu microfoane și camere la persoana Y și îl întreabă ‘cum comentați declarația persoanei X’ pe care el nici n-a auzit-o, și nici nu are timp să o asculte pentru că statul îl plătește ca să lucreze nu să urmărească live cine și ce declarații face. Persoana Y aude câteva cuvinte rupte din contextul declarației făcute de X și le comentează puțin mai, să spunem așa, ‘agresiv’. X îi răspunde tot la cuvinte scoase din context. După încă vreo două cercuri făcute de jurnaliști X->Y, Y->X se iscă un conflict. În joc intră încă 2 persoane din partidul persoanei X și 2 persoane din partidul persoanei Y, atunci se primește un adevărat meci de fotbal.
În ultimul timp, poți să nu te mai uiți la serialele detective de pe Pervâi Kanal sau NTV, te uiți seara la știrile din Moldova sau la vre-o emisiune unde toți se comentează unul pe altul și la noapte vei putea dormi liniștit.
Exemplu. Declaraţiile lui Vlad Plahotniuc după şedinţa AIE, via privesc.eu: (atenție la întrebările pe care le dau jurnaliștii)
Deci, înafară de ‘cum comentați?’, ‘VictoriaBank’, ‘numele Plahotniuc’, ‘conturile agenților’, etc. nu aveți despre ce întreba un prim-vicepreședinte de Parlament??
Poate o să par banal dar, știți cu ce se ocupă Parlamentul? Nu, nu gestionează conturi, adoptă legi.
De ce nu-l întrebați nimic despre legile care sunt adoptate/se planifică să fie adoptate? De ce nu întrebați, concret, ce s-a făcut azi pentru popor în Parlament, în oficiile deputaților?
Respect jurnaliștii, mulți din ei fac muncă grea, dar dacă majoritatea ar umbla mai puțin cu comentatul și mai mult cu lucruri reale, nu am avea atâtea probleme în politică câte avem acum.
Am fost azi la referendum. Sunt minor, nu am dreptul să votez, dar am fost cu aparatul foto la secția de votare nr. 9, Cupcini, Edineț.
Am făcut vreo 3 poze, după care s-a apropiat de mine o doamnă cu badge pe care scria Tamara Spînu, și tot pe badge scria că era președintele secției de votare. Mi-a spus că nu se poate să fac poze.
În timp ce ieșeam, am auzit cum ea le-a spus altor 2 bărbați (care tot erau cu badge și ascultau muzică): “Auziți, aiștia care vin să filmeze nu le daț voie, spuneț că nu se poate.”
N-am întrebat-o și nu mi-a arătat unde scrie că nu se poate.
Mai târziu mi-a spus Nicu, de la Privesc.Eu, să văd Constituția RM, Capitolul II, Articolul 34. Citez:
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.
