Paul Sanduleac

În week-end am terminat Heretics, de G. K. Chesterton și am început să-l citesc pe Feodor Dostoievski, Мальчик у Христа на ёлке și Записки Сумашедшего. Eseele au fost ca o introducere, dar deja din ele am aflat multe despre autori. Săptămâna asta planific să încep Анна Каренина.

Un sfat pe care l-am descoperit recent: uneori citești mult mai atent și mai eficient dacă afli mai multe despre autor și operă înainte să începi să o citești. Îți oferă o imagine mai completă a contextului în care a fost scrisă. Alteori trebuie să lași toate părerile altora la o parte și să faci cunoștință tu însuși cu autorul.

Apropo, Chesterton e genial. Heretics e o colecție de esee despre câțiva dintre contemporanii săi, printre care George Bernard Shaw și Oscar Wilde. La început pare a fi o critică continuă, parcă îi ia la rând și spune tot răul pe care și-l poate închipui despre fiecare. În a doua jumătate și spre sfârșit am început să înțeleg că el nu îi critică atât pe ei ci filosofia, dogmele pe care le promovează și întruchipează.

Un citat din Записки Сумашедшего:

Я убегаю от чего-то страшного и не могу убежать. Я всегда с собою, и я-то и мучителен себе. Я, вот он, я весь тут. Ни пензенское, ни какое именье ничего не прибавит и не убавит мне. А я-то, я-то надоел себе, несносен, мучителен себе. Я хочу заснуть, забыться и не могу. Не могу уйти от себя. Я вышел в коридор. Сергей спал на узенькой скамье, скинув руку, но спал сладко, и сторож с пятном спал. Я вышел в коридор, думая уйти от того, что мучило меня. Но оно вышло за мной и омрачало все. Мне так же, еще больше страшно было.