Ca lectură de vacanță, am citit cartea care a stârnit recent multe discuții și dezbateri între creștini: Love Wins, scrisă de Rob Bell.
Câteva citate care mi-au plăcut și cu care sunt deacord:
Often times when I meet atheists and we talk about the god they don’t believe in, we quickly discover that I don’t believe in that god either.
Coveting – the disease of wanting something more, rooted in a profound dissatisfaction with the life that God has given you.
Tell a lie, and moments later you will find yourself telling another lie to cover up the first lie.
Grace and generosity aren’t fair; that’s their very essence.
Traducere
Deseori când întâlnesc atei și încep să discut cu ei despre dumnezeul în care ei nu cred, îndată descoperim că nici eu nu cred în acel dumnezeu.
Invidia – boala dorinței de mai mult, înrădăcinată într-o nemulțumire profundă cu viața pe care Dumnezeu ți-a dat-o.
Spune o minciună și în câteva momente vei fi nevoit să mai spui una ca s-o acoperi pe prima.
Harul și dărnicia nu sunt drepte, asta le este esența.
Acum, pe lângă aceste fraze adevărate, eu cred că Love Wins este plină de pasaje din Biblie parafrazate și rupte din context. Concluzia mea – Rob Bell este un universalist, doar că universalismul lui este ambalat mai diferit de cel obișnuit.
Pentru cei care nu știu, universalismul este sistemul de doctrine conform căruia toată lumea o sfârșește împăcată cu Dumnezeu. Din ceea ce spune Bell, iadul este ceea ce își face omul singur aici pe pământ atunci când îl respinge pe Dumnezeu. După moarte, chiar dacă există iad – este ceva temporar, în sfârșit toate inimile împietrite vor fi topite de dragostea lui Dumnezeu și toți vor ajunge în ceea ce numim ‘cer’.
Sună frumos, dar această istorioară nu este confirmată nici de Noul și nici de Vechiul Testament.
Dacă citești cartea lui Rob cu Biblia deschisă, îți dai seama de greșelile lui foarte ușor.
Un review lung și sănătos a scris Kevin.
Nici un comentariu.